Din aşteptări şi din vegheri
Pe razele de Soare
Ţintesc albastre depărtări
Aripi de zburătoare.

O veste buciumând din cer
Spre-oraşe şi spre sate
Despre ceriul Adevăr
Şi sfânta libertate.

Ţi s-ar părea supuse sânt
De-un ţel şi de-o dorinţă
Din forfotirea de pământ
Şi-o carte de credinţă;

Dintr-un palat înţepenit
Religii ce-l îngână
Vrei să te crezi mai fericit
Cu vrabia în mână.

Însă un dor, însă un dor
În piept nu vrea să steie
Tinzând spre azuriul zbor
Prin cânt de curcubeie.

Nedându-ţi pace ca să fii
În starea de găină,
Vrând ochii tăi în veşnicii
Să caute lumină.

Să treci şi tu un orizont
Din iarnă-n primăvară
Un monument măreţ şi tont
În urma ta să moară.

Să nu mai fii un cineva
În ochii altor luturi,
Ci să te rupi cu-aripa ta
În proaspete-nceputuri.

Dar frica iar te-a-ncătuşat:
Ce-or zice, ah, ce-or spune
Şi-n huma ta, îngenuncheat,
Te-ngropi de la minune.